Nu stiu cum de s-a intamplt sa-mi fac blogu' asta chiar azi cand am 1000 de ganduri si nu mai stiu cum sa le insir p toate si cum sa ma fac inteleasa mai bine.. Inteleasa de mine..pentru ca mi-e greu sa ma inteleg de multe ori...Ma doare inima la propriu...mi se rupe sufletul cand ma gandesc. Nu am chef sa spun acum ce am..am chef doar sa spun ce simt...

Era o fata simpla, care iubise candva si amintirea era tot c ii mai ramasese. El ii promisese ca va fi acolo pentru ea..iar ea il crezuse.Avea o gradina plina cu trandafiri..erau superbi si a pus tot sufletul de cand i-a plantat pana au crescut...pana i-a cules...pentru ca in tot timpul asta se gandea ca trandafirii sunt pentru el..ca el se va bucura cand ii va vedea..si va zambi:)... A mers ceasuri intregi ascultand zgomotul sinelor...zambind calatorilor..imaginandu-si clipa in care el va vedea trandafirii si se va bucura..si va zambi..Oricine ar fi vazut-o ar fi citit fericirea in ochii ei... Si in sfarsit statia la care trebuia sa coboare..in sfarsit el...a vazut-o..ea a alergat spre el..cu lacrimi in ochi..cu bratzul plin de trandafiri, n-avea comori.. Dar a cazut...si mainile ii sangerau de parca se transformasera in patalele trandafirilor...spinii pe care ea i-a crescut au ranit-o...dar nu o durea..a ridicat privirea stiind ca el e acolo.. Nu mai era..

Mi s-au umplut ochii de lacrimi cand am vazut-o...Poti fi ranit atunci cand te astepti mai putin..de catre cine nu te astepti...si intotdeauna ti se poate intampla ceva mai dureros..